Acasă » 2013 » Aprilie » 10 » vor mai trece păsări pe cer

de Cezar C. Viziniuck
22:42
vor mai trece păsări pe cer

stăteam în amurg pe malul moldovei
şi culegeam cuvinte printre crengile
sălciilor plângătoare înşirate pe amrginea bucşoiţei
pietruite deoparte pădurea de cealaltă râul
pescuiam metafore ascunse printre stânci
şi construiam poeme de dragoste pentru tine
darnică făptură

 

ah cât de mult o iubeam pe gabriela
în zilele acelea adolescentine când
sângele se preschimbă în râu de dorinţe
dar ea nu pricepea sentimentele mele
îşi continua drumul pe uliţele şerpuite
sub lumina lunii imensă umbră pe casele
albe de stele se pierdea graţioasă cu trupul
zeificat printre garduri de lemn şi
meri înfloriţi într-un mai îndepărtat

te vedeam înger şi demon deopotrivă
tu nu mă vedeai în niciun fel

într-un târziu ai uitat de şcoală
şi te-ai dus pe urmele lui rahav
adulmcai bărbăţia de la distanţă
căutai bărbaţi în toată firea copţi şi cu bani
sânii tăi au căpătat volum iar fesele
s-au bătătorit în sutele de paturi căpiţe şi
petice de poieniţe de la marginea pădurii
cu toate acestea eu te iubeam

oooo… şi cât am iubit-o noi toţi pe gabriela
cât am strâns-o cu toţii în braţe de
i-am îndreptat toate oasele şi am tras-o
ca prin inel prin toate locurile posibile
până în ziua în care a dispărut
n-a mai ştiut nimeni nimic de ea
intrase în pământ se evaporase

timpul a trecut zâmbind cu ilustrate prezente
mereu concurente cu cele trecute nedevelopate
uitate o dată cu ele a fost uitată şi gabriela
de mine de toţi ibovnicii ei care i-au simţit gustul
căldura trupului şi strânsoarea coapselor
(nu toate urmaşele lui rahav sunt menţionate
în cronici) viaţa a mers mai departe
gabriela a fost înlocuită cu o alta aşa
ani la rând am trecut aproape săptămânal
prin cetatea lui rahav ce mi-a deschis porţile
primitoare ale unui vagin de fiecare dată diferit

într-o zi ca oricare alta cu soare mare roşu şi
raze ucigătoare ce loveau pământul cu foc şi
pucioasă de parcă ar fi renăscut sodoma şi gomora
reapăru ea GABRIELA curva satului îmbrăcată într-o
rochie subţire de mătase albă cu ochelari de soare
marca chanel în urma ei se răspândise miros de
parfum franţuzesc guri cască şi şoşoteli deocheate
(- a fost la turci – se auzi o babă hâdă cu ochi
de viespie nas de cioară – invidie)
mi-a revenit în clipa aceia pătrată umplută cu
bule de lichid roşu speranţa
GABRIELA S-A ÎNTORS

am încercat s-o readuc pe calea cea bună ce
ducea înspre malul moldovei într-un ariniş parc
dentrologic cu specii rare de copaci femei alese
între brazii şi fagii de pe piatra pinului deasupra
chipului domnitorului don joan ştefan cel mare şi sfânt
dar fata acum mai femeie ca oricând cu
picioare albe fine şi un fund a la lopez
reliefat sub rochia albă era măritată cu
genul de turc circumcis şi
potcoavă de păr negru sub nasul burduhănos turtit
buzat şi brun mi-a zâmbit larg – caută o chinezoaică –
şi-a aruncat părul galben vopsit peste umărul
dezgolit peste care nu o dată buzele mele călătoriseră
nestingherite alunecând înspre gâtul lung şi
ceafa acoperită de puf amitiri trecute
retrăite dorite dureros de simţite

……………………………………………………………………………….

AZI

ala-bala portocala
jucau copiii în parcul oază de verdeaţă între
copacii de beton privesc la ei şi îi ascult de pe
ramura mea închisă cu geamuri termopane
mă regăsesc între ei dar într-un alt mediu
rahav de azi nu mai deschide porţile pentru a
intra o armată ci doar picioarele şi intră tot
vestul europei în cetatea ei vâscoasă
scumpă
foarte scumpă

Categorie: Poezie | Vizualizări: 316 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Cezar C. Viziniuck | Rating: 1.8/5
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar