Acasă » 2012 » Noiembrie » 18 » Reeducarea realităţii

de Daian Daniel
20:49
Reeducarea realităţii

am avut o viaţă de elixir
de aici şi pielea transsubţiată
până la zgomotul umbrei
în care se lovesc sfârşiturile
pâna la nebunia ochiului de sticlă

în timp ce tu
te-ai reapucat de moarte la douăzeci şi şapte de ani
eu mă lăsam scuipat de toţi pereţii
îmi dăruiam respiraţia ultimului azil
de arbori fără stăpân
smulgeam sângele murdar
din trupul plin de camere
până când aerul îşi arunca toate venele
lihnite de bătrâneţe
în nechezatul unei herghelii de ziduri

dacă s-ar putea umbla în lumea asta
fluierând pe vârfuri
nu m-aş mai frământa că amintirile mele
sunt nişte epave
iar aerul tău se înşurubează în plămân
prin mâna unei înecat
pentru că marea
nu a avut niciodată o singură religie
din acest motiv îţi şi spun
când vei înţelege că mările
au pământ de flori
vei reuşi să adormi împăcată

la sfârşitul săptămânii trecute
cineva mi-a reconstruit chipul din minute
şi nici măcar nu i-am băgat de seamă
degetele
în ziua de după
când ne vom duce într-o fără de seamă
înălţime
tu îmi vei fi stea de mare
iar eu te voi privi prin ochiul
unui întreg Titanic

Categorie: Poezie | Vizualizări: 255 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Daian Daniel | Rating: 5.0/1
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar