Acasă » 2012 » Ianuarie » 27 » Părinţii

de Octavian Petrescu
22:06
Părinţii

Foşneşte pădurea de fag,
Mă umple de dor înserarea,
Acasă mi-e bine, acasă mi-e drag
Să stau lângă tata şi mama.

Cu tata ciocnesc un pahar
De vin stors din viţa grădinii;
Dansează în mine prezentul fugar,
Dansează în vânt trandafirii.

Comoară îmi este momentul de-acum,
Mai presus decât multe în lume,
Căci timpul se duce. Din ce ne e drag,
Doar ea, amintirea rămâne,

Cu zâmbete calde, pierdute pe veci,
Ce vor fi a inimii hrană…
Şi singur deodată la masă rămâi
Şi vinul îţi curge pe rană.

Se crapă în palme paharul ciobit,
Degeaba dai cu pumnul în masă,
Demult ai plecat şi n-ai mai venit…
Şi nu mai e nimeni acasă.

De-aceea-i iubesc şi de-aceea îi cânt
Mai mult, într-o lume de piatră.
Decât să regret, prefer să-i sărut
Ca şi cum n-ar mai fi niciodată.

Acasă mi-e bine, acasă mi-e drag
Să stau lângă tata şi mama.
Foşneşte pădurea de fag,
Mă umple de dor înserarea;

Cu tata ciocnesc un pahar
De vin stors din viţa grădinii;
Dansează în mine prezentul fugar,
Dansează în vânt trandafirii…

Categorie: Poezie | Vizualizări: 335 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Octavian Petrescu | Rating: 0.0/0
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar