Acasă » 2013 » Februarie » 17 » Nu vreau!

de Cezar C. Viziniuck
22:20
Nu vreau!

Mi-aduc de-abia acum aminte
în ăst’ februarie-ngheţat
ale tale palide cuvinte
din clipa-n care ai plecat.

Tu m-ai privit atunce-ndurerată,
cu ochii-ţi mari de diamant
ce nu-i văzusem altă dată
atât de fragezi, de inspirant…

Să-mi zică atâtea vorbe-tr-o secundă,
să-mi ceară parcă suflu să li-l dau;
şi-n mintea mea păreau c-o să pătrundă
şi iertare, iertare îmi cereau.

De ce copila mea? De ce tu,-a mea veneră?
De ce te-ai dus şi m-ai părăsit?
Mai bine m-ai fi pus la o galeră
şi lucru-acela atâta nu m-ar fi-obosit.

Dar azi, azi simt oasele cum se frâng
sub povara nefiinţei tale
şi-aş vrea la pieptu-mi să te strâng,
să simt pe pielea-mi a ta răsuflare…

O, ceruri, o îngeri ce cruzi sunteţi!
Şi câtă amarnică durere şi chin!…
O zeilor, din ceruri coborâţi
şi-n faţa voastră amaru-mi să-nchin!

Veniţi aici pe-acest pământ amar
locul jertfelor noastre pentru voi
şi spuneţi-mi greşit-a omul de avar
şi-a cui e vina greşelilor din noi?

Cerut-a omul să-l creaţi
să-l faceţi o păpuşă pentru voi?
cerut-a el viaţă ca să-i daţi?
Cerut-a ceva de la voi?

În lupta voastră pentru putere
oare voi suferiţi vreun pic?
Nu, ci doar omul piere.
Şi-atunci, omul, ce-a greşit?

De ce jertfita-ţi în lupta voastră
iubirea mea, îngerul meu?
Cu ce greşit-a acea frumoasă
înaintea unui zeu?

Şi-mi cereţi azi să vă iubesc,
să vă aduc laude-nchinare?
Să vă cânt, să vă proslăvesc?!
Nu! M-aţi lovit prea tare.

Omul e predestinat
şi dacă-n iad va fi să merg,
oricum aş fi, e tot un drac,
căci n-am puterea să aleg.

Nu sunt ateu, nici satanist
dar nu vreau ca să fiu
păpuşa vreunui egoist
pentru puterea de-a fi zeu.

Categorie: Poezie | Vizualizări: 715 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Cezar C. Viziniuck | Rating: 0.0/0
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar