Acasă » 2013 » Ianuarie » 25 » Meandre 21

de Viorel Gongu
22:14
Meandre 21

-Doamnă, va trebui să rezolvăm, cumva, problema aceasta dar vă rog reţineţi, nu eu sunt tatăl acestui ipotetic copil. Mâine de dimineaţă voi merge cu Mina să facă un Galimanini.
-Ce este acela?, a întrebat Mina, cu surprindere şi cu o oarecare teamă.
-Lasă, mamă! Ce ştii tu! O broască o să ne spună dacă eşti gavidă sau nu.
Lucrurile nu se lămuriseră. Mihai nu reuşea să priceapă ce se întâmpla cu adevărat. Era şantajat? Fusese o cursă a două femei, mamî şi fiică? Cu ce greşise faţă de Mina?.
Dimineaţă, a luat-o pe Mina de la scara blocului şi, în timp ce urca în maşină, Jeni le-a făcut cu mâna de pe balcon.
Angelica, asistenta, vechea prietenă a lui Mihai, l-a pupat pe obraz şi, trăgându-l de o parte i-a spus:
-Bună puştoaica! Nu ai avut niciodată gusturi rele, sau e fiica ta?
Ce era să-i spună? Cum putea să-i explice, cî este posibil să i se pună în cârcă un copil al unei femei cu care nu făcuse dragoste?
-Să zicem că ar fi prima variantă, dar aş vrea un test dar…ştii tu…
-Norocul tău că mai am rezervele mele, pentru prieteni.
A luat urina de la Mina şi privind-o pe Mina, cu un aer critic s-a adresat lui Mihai:
-Reveniţi pe la ora 14.
Nu putea să o lase pe Mina singură, în pragul unei depresii. Mihai a dat telefon la şcoală şi s-a învoit. Directoarea nu era prezentă aşa că, Larisa i-a spus:
-Dacă vine îi spun, dacă nu, nu!
Cu un aer preocupat Mihai a fost cu Mina la o prăjitură, s-au plimbat prin Cişmigiu, apoi s-au aşezat pe o bancă.
-Sunt disperată! Dis-pe-ra-tă! Arostit ea, dintr-o suflare, prinzându-şi faţa în palme.
-Ai răbdare! Poate că este o alarmă falsă. Dar, acum, spune-mi dacă ţi se pare normal şi elegant, să mă bagi pe mine, aşa aiurea, într-o problemă urâtă şi care nici nu este a mea? Totul este aiurea, unul fute şi altul plăteşte. Nu este corect!
-Dacă tu te-ai eschivat…!
-De la ce m-am eschivat?
-De la promovarea unei fete în categoria femei.Nici măcar nu era vorba de o minoră, ştiai doar.
-Discuţia este lungă şi este complicat, cel puţin acum, să poţi înţelege atitudinea mea.
-Adică ce, sunt o proastă?
-Nu eşti suficient de matură şi nici măcar nu este, cel puţin acum, momentul să îţi dezvolt ideia.
-Da, bine!- a răspuns ea, bosumflându-se copilăreşte.
-Dacă nu eşti gravidă, promiţi sî spui mamei tot adevărul?Inclusiv cu cine ai făcut sex şi tot ce nu ai avut curaj să mărturiseşti. Singura prietenă adevărată nu poate fi decât mama ta.
-Promit! Promit tot ce vrei tu! Dar dacă nu aş da atâtea explicaţii atunci aş avea cale liberă să fac sex cu tine şi mama nu ar putea spune nimic!După toate problemele care ţi le fac ai merita chestia asta. Şi m-ai mai învăţa şi câte ceva aşa încât să nu mi se spună că habar nu am să fac sex.
-Te rog să te potoleşti!
Au revenit la laborator, la Angelica. Ea i-a făcut semn lui Mihai să se tragă mai deoparte şi i-a spus:
-Mihai, îmi pare rău…
El a simţit că âl ia ameţeala. Mina începuse să plângă…
-Îmi pare rău dar nu eşti bun de prăsilă, domnişoara nu este gravidă!
Mihai luat-o în braţe pe Angela şi a sărutat-o, ridicând-o de la pământ. Mina i-a sărutat mâna, apoi Mina l-a luat pe Mihai de mână şi au plecat.
Când a simţit cum i se strecoară în palmă degetele Minei, a simţit aceeaşi teamă pe care o avea Florentina, când trecea strada.
Au ajuns acasă la ea. Jeni era cu un păhărel de coniac în faţă şi îi aşteăpta cu cafele şi ţigări.
-Mama, am scăpat!
-Mina, acum spune adevărul! Spune tot adevărul!a spus Mihai, abia şoptit.
-Mama, nu a fost Mihai, acela! Este adevărat că am fost o noapte întreagă cu el dar nu s-a atins de mine. M-a făcut să cred lucrul acesta şi am trecut de proastă şi mincinoasă, atunci când am făcut-o pentru prima oară.
-Şi cine a fost primul bărbat din viaţa ta?
-Un puşti din anul întâi de la Politehnică, dar ce importanţă mai are? Acum sunt femeie!
S-au îmbrăţişat fericite. Mihai se bucura că reuşise să creez o punte între mamă şi fiică.
-Vom sărbători! A decretat Mina. Mihai, stai pe loc, fac cinste!
A luat bani de la mama şi a coborât la alimentara. S-a întors cu bunătăţi şi şampanie.
Amândouă femeile erau radioase şi mişunau pe lângă masa pe care o aranjau, ca nişte albine lângă o floare. Când au aşezat şi lumânări, am protestat:
-Fără lumânări!
-Jeni, uitându-se galeş, i-a spus lui Mihai, ferindu-se de Mina:
-Te temi de vreuna din noi?
Masa a fost delicioasă, şampania a curs în valuri.
„Fetele”se ameţiseră, bine. Din când în când îşi aduceau aminte de spaima prin care trecuseră şi se îmbrăţişau cu sărutări zgomotoase.
-Mami, am înţeles că Mihai nu mă vrea. Poate nu i-am plăcut dar, acum spune-mi tu, cum este? Este bun?
Mihai a roşit violent. Nu putea scoate nici un sunet.
-Mamă, pentru o singură încercare, este bun, chiar foarte bun! Nu ştiu cum s-ar comporta la o „cursă lungă”a răspuns Jeni, fără pic de pudoare:
Le-am rugat să înceteze cu glumele acestea şi, zâmbind, au chicotit.
Se făcuse târziu. Eram băut, dar nu foarte tare. Am lăsat maşina la colţul blocului lor şi am plecat, pe jos, cele câteva staţii de autobuz, până acasă. La plecare ele au insistat să rămână acolo peste noapte dar o stare de panică pusese stăpânire pe el.
„Domnule, ţi-a şuierat glonţul pe la ureche! Ce talent ai să te bagi în belele!”

Categorie: Proză | Vizualizări: 366 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Viorel Gongu | Rating: 0.0/0
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar