Acasă » 2013 » Ianuarie » 24 » Meandre 20

de Viorel Gongu
17:43
Meandre 20

Au plecat toate trei. Florentina stătea în uşa apartamentului şi plângea scâncind: „tati, tati al meu!”
La serviciu avea linişte. Mai cumpăra ţigări străine din piaţă, mai un nesscafe, mai un coniac albanez şi mai ieşea câte un ban, măcar pentru ţigări.
Învăţase să se chibzuiască şi banii ce-i câştiga să asigure partea lui de cheltuieli.
Mariana a plecat, din nou, la un curs la Făgăraş. Florentina stătea cu Mihai zi de zi dar drumul la grădiniţă era lung. A învăţat-o să meargă cu autobuzul şi cu alte mijloace de transport în comun şi în primele zile Mihai a supravegheat-o discret să vadă cum se descurca.
Venea repede acasă, de la serviciu, iar dacă era nevoit să întârzie, vorbea cu micuţa la telefon.
Grădiniţele luaseră vacanţă. Străbunica Florentinei l-a sunat şi l-a rugat să lase fata la ea în vacanţă.
-Bine, mamaie, dar să nu aud că nu vrei să-mi dai fata, aşa cum a făcut Marcela.
-Nu, mamă, mă bate Dumnezeu!
Florentina s-a bucurat. Mamaia bătrână îi făcea toate poftele.
Mihai era la birou şi citea „ Scânteia tineretului”. Era o rubrică prin care diverşi tineri îşi dădeau adresa poştală dorind să corespondeze.
Sunetul telefonului l-a surprins.
-Alo! Liceul…
-Mihai, sunt în piaţă, în faţă la magazinul alimentar, la telefonul public. Am mare nevoie de tine!
Era Mina. Ce se întâmplase? Vocea îi era precipitată dar asta nu acoperea teama din glasul ei…
-Lari, dau o fugă până în piaţă!E Mina!
Larisa a zâmbit cu subânţeles, pe sub ochelatri, şi fără să ridice ochii i-a spus:
-Da…vii repede, nu?
-Sigur că da, nu întârzii.
-Să nu te ţină prea mult.
Amihai a întins pasul. Mina plângea după un colţ al clădirii ce adăpostea cabina telefonică.
-Mihai, m-am nenorocit!
-Ce s-a întâmplat?
-Sunt gravidă!
Lui Mihai îi venea să râdă. Cu el nu putea fi…că nu era posibil.
-Şi cine este tatăl copilului?
-Păi în nici întrun caz nu eşti tu!. M-ai făcut să cred că sunt femeie şi eu eram fecioară, când m-am culcat cu un tip.
-Şi de ce m-ai sunat pe mine în situaţia asta?
-Şi ce era să fac? Ce, trebuia să-l sun pe tata sau să îi spun mamei? Cine mă ajută?
-Lasă-mă să mă gândesc şi vorbim mâine.
Mihai a sunat-o pe Jeni.
-Sărut mâna!
-Bună, domnule cenaclu, vii la o şedinţă?
-Jeni, ascultă-mă cu atenţie, este ceva urgent şi serios!
-Te aştept, nerăbdătorule!
Mihai a mers la directoare şi a invocat o conductă spartă acasă şi s-a învoit. A ajuns acasă la Mina. Jeni l-a privit cu reproş şi i-a spus:
-Aşa sunteţi toţi,”dragă, dragă, până ţi-o bagă!”Te credeam mai stilat. Vii tu fără o floare, fără nimic, cu mâna goală…Dar, chiar şi aşa, eşti bine venit. M-a cuprins cu braţele după gât ridicând un picior spre şoldul meu. Nu aveam niciun chef.
-Femeie! Opreşte-te. Fata ta este însărcinată!
O uluială teribilă i-a împietrit faţa.
-Cu cine, cu tine?
-Cu un puşti, eu ştiu cu cine? Ea ştie!
-De unde ştii?
-M-a sunat şi mi-a cerut ajutorul.
Am rămas amândoi pe gânduri. Era o problemă grea. Bani s-ar fi găsit dar ginecologii se fereau de chestii din acestea pentru că era caz penal, cu puşcărie chioară! Şi-a adunat gândurile şi i-a spus:
-Poate se înşeală. Poate că i-a întârziat ciclul şi atât…
-Unde ai vorbit cu ea?
-În piaţă. Eram pe fugă şi nu am putut afla mai multe. În plus de asta fata era răvăşită, toată.
-Mihai, te rog ia-o de la şcoaă şi vino cu ea acasă. Staţi de vorbă, linişteşte-o şi află cine este tatăl copilului.
-Tu ce vrei, să-l facă?
-Nu ştiu pe nimeni care să mă poată ajuta.
Mihai a mai stat câteva clipe pe gânduri şi i-a spus:
-Pleci de acasă şi mă laşi singur cu Mina. Du-te la o prietenă, la o vecină care are telefon. Dă-mi numărul de telefon şi după ce o mai liniştesc, vorbim la telefon.
I-a scris un număr de telefon pe un petic de hârtie şi el l-a băgat în portofel, apoi a sunat la şcoală la secretariat să afle câte ore are Mina. I s-a spus că nu mai au ore pentrucă se face pregătire pentru examene.
-Cu ce vine Mina de la şcoală? A întrebat Mihai.
-Cu autobuzul.
-Bine, vezi că poate apărea din clipă în clipă, mă duc să o aştept în staţie.
Mihai a tras maşina după staţia de autobuz şi privea, în retrovizoare, călătorii din fiecare maşină.
„Dacă hoinăreşte prin oraş, sau, mai rău, face o faptă necugetată?”
După o oră a apărut. Mihai a coborât din maşină şi a salutat-o:
-Te pup, copilaş.
-Te sărut, iubitule.
Avea ochii plânşi şi bărbia îi tremura, imperceptibil.
-Hai să mergem la tine acasă.
-De ce nu la tine? Şi aşa, acum nu mai contează! Nu pot rămâne însărcinată cu tine!…M-am nenorocit! Voi fi o „fată mare cu copil mic!”Măcar să ştiu că m-am culcat cu tine. Dacă eram amanta ta, nu mi se întâmpla nenorocirea asta. Ai şi tu o parte de vină.
Au ajuns la uşă.
-Şi dacă este mama acasă?
-Am văzut-o când a plecat.
-Mă aştepţi de mult?
-De aproape o oră.
-Când a plecat, mama avea geantă în mână?
-Da, dar ce importanţă are?
-Dacă avea geanta şi-a luat şi doctoriile cu ea, asta înseamnă că nu vine curând.
Au intrat în casă şi s-au aşezat pe canapea. Mina a încuiat uşa şi a pus lanţul la uşă. S-a dezbrăcat, goală-puşcă, şi a început să plângă în faţa oglinzii.
-Am făcut burtă…
Apoi s-a aşezat pe vine şi plângea. Era frumoasă. Apoi, ca la un gând, s-a apropiat de Mihai şi l-a mângâiat cu sânii pe obraz. El a evitat-o şi a întrebat:
-Când ţi-a venit ciclul ultima dată?
-Trebuia să-mi vină pe întâi şi astăzi este douăzeci!
-Mina, te rog îmbracă-te.
-Mihai, fac orice, numai scapă-mă!
Mihai a dat mai multe telefoane dar chipul i se încrunta de fiecare dată. A mai dat un telefon unei foste prietene, asistentă la un laborator de analize. A vorbit în dodii dar ea a înţeles că era vorba de o analiză. A rămas să vină a doua zi de dimineaţă, cu Mina.
-Mina, mai întâi trebuie să fim siguri că eşti însărcinată. Poate nu eşti…
-Tu, cu socotelile tale! Ce, nu se vede? Vorbea ea, din ce în ce mai tare.
-Însărcinată într-o lună nu se vede nimic, doar la analize se poate spune ceva.
-Dacă făceai dragoste cu mine nu mi se întâmpla asta!
Am auzit cheia răsucindu-se în broască apoi sunetul soneriei.
-E mama!
Soneria nu mai contenea. Mina şi-a strâns halatul şi a descuiat uşa.
-Bună ziua! Ce faceţi aici? Şi tu, de ce eşti îmbrăcată aşa de sumar?
Mihai simţea că îi fuge pământul de sub picioare. Bănuia că sunt obiectul unui complot.
-Mamă! Sunt însărcinată cu Mihai!
Mihai a simţit că-şi pierde cumpătul. Nu ştia cum să reacţioneze.
-Aşa, domnule! Şi acum ce ai de gând să faci?
Strângând spasmodic din fălci Mihai şi-a spus că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Categorie: Proză | Vizualizări: 512 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Viorel Gongu | Rating: 5.0/1
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar