Acasă » 2013 » Februarie » 18 » dintr-o singură femeie

de Dăian Daniel
22:23
dintr-o singură femeie

i-am decojit vremea din vârful degetelor
să nu putrezească înălţimea am aruncat mâinile vechi
de riduri
şi am adunat sub pleoapă un peşte viu
până nu s-a mai auzit nicio umbră
rostogolindu-se goală

într-un roşu subţire
dacă te-aş fi
peretele găsit în umăr te-ar durea aşa de mult
tăcerea înălţimilor căzute la pământ
de oboseala păsărilor
încât nu mi-ai ţine minte uşile
deschise în palme
în fond pământul
nu are niciodată picioarele rupte
dimineaţa

Categorie: Poezie | Vizualizări: 510 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Dăian Daniel | Rating: 0.0/0
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar