Acasă » 2012 » Decembrie » 28 » Aniversare

de Mariana Bendou
21:56
Aniversare

Se învârtea de vreo jumãtate de orã aiurea prin camerã:
-Oare cu ce sã mã îmbrac? Ce costumaţie ar fi mai potrivitã ?
Sã-mi pun ceva potrivit cu atmosfera optimistã pe care o poartã întotdeauna cu ele chipurile tinere? Ori ceva “super trãsnit”, aşa cum am facut întotdeauna? TREBUIE sã fiu iubitã, adoratã, sã mã placã toatã lumea, sã epatez , sã…Sã vedem ce aş putea alege…Un bebeluş cu boneţicã şi cu biberon?… Oh,… nicidecum!Un roboţel de toatã frumuseţea, cu capul dintr-o cutie veche de carton?…Nu, nici asta! Aş vrea ceva , mai altfel, special…!Dar ce?
Începu sã fredoneze o binecunoscutã arie învârtindu-se “Sunt frumoasã, graţioasã / Şi-orice tânãr , cu mine ar dansa …/ La, la, la…
Apoi îşi aruncã privirea pe geam.Fulgii cãdeau mari, unul dupa altul, aşa cum îi vãzuse odatã, în desenele animate…de parcã toate gâştele din lume şi-ar fi scuturat acum aripile sã-i umple ei curtea cu zãpadã.
Mai lipsea doar şemineul prin care sã coboare , plin de funingine şi aproape sufocat , Moş Crãciun…Ho!Ho!Ho!Dragii moşului, aţi fost cuminţi?
Gândul acesta o înveseli brusc şi încercã sã îşi închipuie ce ar fi spus acum EL dacã i-ar fi remarcat zâmbetul de pe faţã : “Iar ţi-a trecut prin cap vreo nãzdrãvãnie?!?”
Începu sã se îmbrace atent şi în faţa oglinzii noua sa înfãţisare prinse contur; întâi barba, mai apoi mustãţile, apoi…Aşa!Pe unde aveam eu o cãciulã roşie?… Husa de televizor e numai bunã de sac pentru jucãrii, iar mantia…

X

Ora opt deja! Nu cred sã mai vinã nimeni…
Începu sã înlãture cu grijã urmele dezastrului din apartament: florile din din cratiţa cu apã, cãrţile de joc dintre perne, farfuriile cu resturi de mâncare pitite pretutindeni, paharele de pe mobilier…
Abia acum realiza totul; oare s-au distrat într-adevar?
Îşi aminti zâmbind reacţia lor când, dupã minute lungi de aştepare , îşi fãcuse apariţia în hol un Moş Crãciun bizar abia târându-şi pe podea sacul ticsit cu daruri…Şi ce mai daruri!S-au repezit cu toţii sã le desfacã , împingându-se, lovindu-se în glumã peste mâini, râzând cu hohote pentru a-şi masca decepţia, bãtându-şi joc unul de celãlalt …abia atunci a râs şi ea , cu adevãrat, de parcã asta ar fi fost ceea ce chiar îşi dorise mai bun pentru aniversarea ei:sã facã farse şi sã râdã!
Pe urmã îşi fãcuserã cu toţii de cap.
-Eu cunosc toate limbile pãmântului, spuse la un moment dat Andrei. Asta i-a lãsat pe toţi cu gurile cãscate uitând cu desãvârşire de ea.Nu mai era vedeta serii… Încã unul dintre momentele nefericite ale vieţii ei în care se simţea inutilã şi proastã.
Se repezi iritatã spre ei stricându-le jocul:
-Haideţi sã tãiem tortul!Vreţi?Lãsaţi-l pe Andrei;el cunoaşte toate limbile pãmântului: limba omului este uşor rotunjitã şi de nu ştiu câţi centimetri, limba pãsãrii este ascuţitã şi scurtã, limba elefantului…
Zece perechi de ochi o privirã interzişi.Nu fusese nici pe departe o “spiritualã”.
Îşi aminti atunci reproşurile Lui şi îi dãdu dreptate: sunt o rea şi o egoistã!
Pentru a doua oarã se gândea în aceastã searã la EL…
Şi, mã rog, ce ar fi vrut ca ea sã facã?
Nici mãcar nu-l invitase. Iar dimineaţa se purtase urât cu el.
Trebuia sã-i fi spus cã, de fapt, nici nu-i pasã, cã ar fi bine sã uite totul , cã lucrul cel mai important era EL, cã era ziua ei şi cã tocmai de aceea…fiindcã doi prieteni buni împart totul , de e bine, de e rãu!
Toate acestea trebuia sã i le fi spus atunci, când s-au întâlnit la şcoalã, acum regreta.E prea târziu!
Musafirii plecaserã în grabã invocând scuze mai mult sau mai puţin credibile dar ei nu îi pasã.Începu sã îşi descheie sfârşitã nasturii costumului iar o lacrimã i se prelinse neaşteptat.Prea târziu…

X
Soneria fãcu sã vibreze pereţii apartamentului şi se întreba cine ar mai putea fi.Terminase de strâns totul prin casã şi se împãcase deja cu ideea unei noi aniversãri ratate.Aşa cã se duse la uşã pentru a întreba mai mult formal:
– Cine e?
Aproape cã nu mai aştepta rãspunsul.În întunericul scãrii se definea, familiarã, silueta unui bãiat:
– Dan!!!
Îi sãri copilãreşte de gât sufocându-l cu sãrutãrile amestecate cu lacrimi.
Ştia cã nu e frumos ce face, îi intuia reproşurile dar nu îi mai pãsa.Îl trase dupã ea în casã:
– Vino sã vezi ce ţi-a adus Moş Crãciun!

Categorie: Proză | Vizualizări: 202 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Mariana Bendou | Rating: 0.0/0
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar