Acasă » 2012 » Decembrie » 28 » ***

de Luminiţa Amarie
20:53
***

Nu-mi mai trebuie haine sau cuvinte fardate
Port pe mine iluzii, și iubiri și păcate,
Rătăcind pe aici, unde muguri sterpesc
Nu mi-e dor de ce-am fost ci n-am vrut să trăiesc.

Diminețile-s goale iar cafeaua amară
N-am știut pașii tăi că-ncepeau să mă doară
Prin zăpada de-acum, prin noroiul din noi
Se zăresc pașii mei, se ascund pașii tăi.

De Moldova mi-e dor, de răscruci, de pelin
Dimineți prea târzii, scorțișoară și vin,
Și de mine mi-e dor, aruncată-n zăpezi
Nu-mi mai trebuie azi, vreau atât: să mă vezi.

Ți-aș mai spune-un secret care știu c-o să doară
Azi mai simt că mi-e dor și de-un pâlc de chitară,
Ochii tăi glaciali, trupul meu nins de ploi
Nu-mi mai trebuie vieți, vreau atât: pe noi doi.

Și un nud de suspin să-l sculptezi tu din ceară
Să te cer, să te chem, să-mi fii iarnă și seară,
Azi atât îmi doresc, o Moldovă și-un cer
Nu-mi mai trebuie ani, nici etern, nici mister.

Categorie: Poezie | Vizualizări: 321 | Adăugat de: Bucovina | Tag-uri: Luminiţa Amarie | Rating: 5.0/1
Intrări de același autor:
Total comentarii : 0
avatar